E o intrebare clasica, devenita aproape un cliseu contemporan la moda. O cautare rapida ofera mii de pagini de raspunsuri, unele mai stiintifice, altele mai poetice, unele mai concrete altele mai ezoterice, dar toate convergand, din fericire, spre concluzia cvasi-unanima ca sportul e in general un lucru bun.
Si atunci ce rost ar mai avea inca un articol care sa raspunda unei intrebari universal elucidate?
Dar hai totusi sa incercam.
Cu riscul de a contraria de la bun inceput, omul nu a fost facut sa faca sport per se. Nu a fost creat (creationisti) sau nu s-a dezvoltat (pentru evolutionisti) special pentru a face sport.
Ceea ce numim in prezent sport isi are originea in artele militare (din punct de vedere al organizarii si rigorii) si chiar, mergand mai adanc in istoria omului, in setul de determinante ale supravietuirii.
Astfel spus, sportul a evoluat pornind de la o activitate utilitara fizic pentru supravietuirea umana, menita sa asigure dezvoltarea progresiva a forței musculare, vitezei, agilității, concentrării și competitivității.
Ulterior, pe masura ce supravietuirea a fost obtinuta ceva mai usor si numarul practicantilor supravietuitori a crescut, sportul a devenit o formă de expresie culturală cufundată în evoluția istoriei societăților umane. Pe langa faptul de a fi activitate benefică pentru dezvoltarea umană, care urmărește cultivarea corpului ca o necesitate biologică (Eppensteiner), exercitului fizic i-a fost asociat un sens spiritual larg, care a legat omul de natură și de zeii ei (Popplow), si, mai ales, o latura culturala, prin efectul de consolidare și coeziune socială pe care îl generează, fenomen care a fost denumit ulterior „cultură sportivă”(Eppensteiner).
Nu vom parcurge aici intreaga istorie a sportului, desi va marturisesc ca e absolut fascinanta, Va spun doar doua elemente inedite.
Prima atestare a unor activitati precursoare sportului dateaza din paleolitic (33000 IC) si este legata de vanatoare si de o serie de dansuri si ritualuri practicate in unele grupuri sociale.
A doua mentiune speciala este despre un joc medieval, Jocul palmelor, jucat pe atunci doar de nobili și de clerici. A fost practica inițială a ceea ce este acum cunoscut sub numele de tenis, deși în acel moment se juca cu mâinile și cu o frânghie pentru a delimita o parte de cealaltă.
Dar sa revenim la intrebarea initiala: de ce sa fac sport?
Sigur ca sportul e o activitate extraordinara. Sigur ca are beneficii incomensurabile, in multe dintre aspectele vietii omului contemporan. Sigur ca ofera o condiție fizică de invidiat și dezvoltarea armonioasă a corpului, sigur ca furnizeaza practicantilor mult ravnitele endorfine (care curand vor fi pe un loc fruntas in elementele cheie pentru supravietuire, dupa oxigen, glucoza si wi-fi).
Cu certitudine sportivii vor avea mai putina depresie si mai multa imunitate, mai putin stress si mai multa mobilitate, o greutate mai aproape de optim si o incredere in sine sporita, o capacitate de concentrare crescuta si o amenintare cardiovasculara scazuta, un somn mai profund si un tranzit intestinal mai bine reglat (ideal nu in acelasi timp).
Si va puteti inchipui ca o lista deschisa acum 33000 de ani poate continua.
Dar daca ar fi sa aleg un motiv, unul singur, pentru a face sport as zice atat: sportul te ajuta sa traiesti si sa-ti atingi potentialul biologic si mintal maxim pe care il ai tu ca individ.
Si asta inseamna mai mult decat sa fii echipat pentru supravietuire, desi supravietuirea biologica a omului actual merita un gand serios, poate chiar si o mica preocupare.
Inseamna o viata frumoasa, buna si sanatoasa.